23. NIMENI NU MA VREA In societetea noastra au loc schimbari mari cu consecinte sociale serioase. Una dintre aceste consecinte este somajul. Oameni care au avut siguranta unui serviciu stabil, care s-au considerat folositori in ceea ce faceau, s-au trezit dintr-o data dati afara, inutili, si de cele mai multe ori avand o varsta mai inaintata -unii cu doar cativa ani inainte de pensionare. Dincolo de socul psihologic pe care il determina, acest fapt este premiza unui razboi dublu. Odata razboiul intern cu tine insuti cu neputinta de a accepta o asemenea stare, cu teama unui nou inceput , cu statutul si prestigiul profesional pierdut, cu stangaciile si uneori neputinta de a te adapta unui alt stil de munca si de viata , de a invata lucruri noi la o varsta la care invatarea se face mai greu. Si in al doilea rand, esti in razboi cu toata lumea, cu familia ca nu te intelege, cu prietenii ca nu te ajuta la nevoie, cu Statul ca nu-ti ofera ce ai astepta tu, cu Dumnezeu ca te-a lasat sa ajungi intr- asemenea situatie, ajungand sa consideri ca de vina sunt toti celalti, mai putin tu. Ba mai mult decat atat, sunt situatii in care sotul pe cand avea un serviciu, mai ales daca era sef, continua sa fie sef si acasa dupa serviciu, si impunea o autoritate sufocanta pentru sotie si copii. Dupa ce a ajuns somer si debusolat, sotia si copiii speculand momentul, au inceput sa-i plateasca cu varf si indesat ridiculizandu-l si stirbindu-i autoritatea in familie. Ceea ce este totusi paradoxal, in ce priveste problematica somajului, este ca locuri de munca sunt cam tot atatea , daca nu chiar mai multe decat someri, doar ca nu se potrivesc ofertele cu cererile.

de Preot Soc. Dr. Valer Irimia