VIZITA PREA FERICITULUI PARINTE PATRIARH DANIEL LA PAROHIA HAGIU

- Duminică 28 decembrie 2008 -

În prima duminică după Crăciun, credinciosii parohiei noastre, au avut deosebita bucurie de a primi vizita Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Părinte DANIEL, Patriarhul României.

Prea Fericirea Sa a tinut un adânc cuvânt de învătătură, în care a reliefat importanta sărbătoririi Nasterii Domnului în viata noastră, apoi s-a referit la semnificatia Sfintei Evanghelii din duminica de după Nasterea Domnului si a făcut o actualizare practică a învătăturilor evanghelice în viata noastră de fiecare zi.

La sfârsitul slujbei a oferit slujitorilor bisericii Hagiu câte un exemplar din ultimele lucrări editoriale apărute la Patriarhie “COLINA BUCURIEI” si ” PALATUL PATRIARHIEI ” , iar din partea slujitorilor și a credinciosilor Prea Fericirea Sa a primit o metanie albă din mătase cu email pictat, adusă de la Bethleem, locul unde s-a născut Mântuitorul.

La miruit, Prea Fericirea Sa a oferit fiecărui credincios din biserică Pastorala Nasterii Domnului si câte o iconită cu binecuvântarea Prea Fericirii Sale.

Plini de emotie sfântă, credinciosii L-au condus apoi cu totii la masină, nu înainte de a face fotografii cu Patriarhul lor în fata bisericii.

A fost o zi binecuvântată, de o mare bucurie duhovnicească, în care am simtit cu totii cât de aproape de credinciosi si de nevoile lor este Patriahul tării.

Discutînd mai apoi cu câtiva dintre credinciosi, mi-au mărturisit că nu-si imaginau să traiască această bucurie, ca Patriarhul să stea cu fiecare, să-i asculte, să le dea povete si să-i privească pe fiecare cu atăta atentie si să le acorde atâta importantă, binestiut fiind cu câte probleme se confruntă si cat este de solicitat.

Multumin Bunului Dumnezeu pentru acest moment de mare încărcătură duhovnicească, istoric – as putea spune – pentru parohia noastră, devreme ce nu am cunostintă ca la acestă biserică să mai fi venit vreodată un Patriarh, si multumim Prea Fericirii Sale pentru acest minunat dar.

CRACIUN FERICIT  !

” Fie ca Steaua Sfanta a Craciunului, sa va calauzeasca pasii pe un drum plin de impliniri, succese si realizari. Craciun fericit! …printre cei  dragi…sa iertati… sa daruiti… sa primiti…sa iubiti… sa va bucurati de tot ce este in jur si sa aveti tot ce va doriti,iar anul nou sa fie plin de impliniri… “

SARBATORI FERICITE! !

Terapia Iertarii

In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica cu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave in sectia bolnavilor psihici care comisesera crime abominabile. Violenta acestora era atat de mare incat, desi purtau catuse la maini si la picioare, personalul medical se simtea serios amenintat de acestia, iar cei mai multi psihologi clinicieni obisnuiau sa-si dea demisia dupa aproximativ o luna de lucru cu acest gen de pacienti. In ciuda avertismentelor colegilor bine intentionati, care incercau sa-l convinga sa nu lucreze intr-un astfel de loc, fiindca asta echivala cu o sinucidere in plan profesional, dr. Ihaleakala Lew Len a acceptat totusi postul. Si atunci au inceput sa apara miracole.

Dupa numai cateva luni, s-a dovedit ca in cazul multora dintre acesti pacienti nu mai era nevoie de catuse. Dozele medicatiei au scazut simtitor la majoritatea pacientilor si chiar s-au sistat in cazul unora. Dupa patru ani, pavilionul a trebuit sa fie inchis din lipsa de.. pacienti violenti.

Partea cea mai interesanta este ca in acesti patru ani dr. Len nu a vorbit cu nici unul dintre temutii sai pacienti. Mai mult, nici macar nu i-a vazut! Cerintele sale la ocuparea postului de psiholog clinician au fost de a i se oferi un birou si acces la dosarele criminalilor spitalizati. „Tot ce a trebuit sa fac a fost sa lucrez asupra propriei mele persoane”, a declarat ulterior dr. Len. „Daca vrei sa vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poti face vindecandu-te pe tine.”

In prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul carierei sale, folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrand inclusiv cu grupuri din cadrul unor organizatii internationale prestigioase, precum UNESCO si Natiunile Unite. Dr. Len detine un doctorat in psihologie obtinut la Universitatea din Iowa, Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul sau succes ca psiholog clinician, practicilor de vindecare traditionale invatate de la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie kahuna.

Cine sunt kahuna? In hawaiiana, huna se traduce prin secret, iar kahuna prin pastrator al secretului, expert, magistru. Daca vreti, kahuna reprezinta echivalentul mesterului in sistemul de bresle medieval. Orice meserie, arta sau mestesug avea proprii sai kahuna. Termenul a devenit insa cunoscut ca echivalent al samanului, vraciului, preotului. Legendele abunda in descrierea puterilor acestor kahuna, capabili sa realizeze vindecari miraculoase, sa influenteze vremea, sa mearga pe carbuni incinsi, sa-si atraga prosperitatea etc.

Morrnah Nalamaku Simeona s-a numarat printre ultimii kahuna veritabili dinHawaii, fiind numita oficial in 1983 de catre autoritati drept o comoara vie a Hawaii-ului (living treasure of Hawaii). Ea a infiintat Foundation of I, o organizatie nonprofit, menita sa raspandeasca filozofia si practicile psihologice ale vechilor kahuna, inainte ca acestea sa se piarda. Metoda traditionala invatata de dr. Len de la Morrnah Simeona si aplicata cu succes la Spitalul de Stat din Hawaii si nu numai, poarta denumirea de Ho’oponopono, care s-ar putea traduce prin a indrepta lucrurile, a corecta o eroare.

Metoda este extraordinar de simpla, atat de simpla incat mintea noastra, fascinata de complex si maestra in a complica masiv si inutil lucrurile, are impulsul de a o respinge imediat. Pe de alta parte, in ciuda simplitatii ei, metoda are la baza principiile huna, care sunt destul de greu de acceptat de noi, cei crescuti in spiritul respectului pentru rational si stiintific.

Lumea este o reflectare a gandurilor noastre. Asemeni lui Buddha, vechii kahuna considerau ca noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se intampla in viata noastra reprezinta o consecinta a gandurilor noastre.

In cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se intampla in interiorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa cautam cauza in noi insine, nu in factorii exteriori.

• Daca o persoana ne agreseaza, este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o oglinda pentru noi si ca agresivitatea respectivei persoane nu este decat proiectia in exterior a propriei noastre agresivitati refulate.

• Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe care il ocupam, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noi insine gandim in sinea noastra despre noi.

• Daca ne imbolnavim, este bine de stiut ca, pentru kahuna, trupul este o casa pentru ganduri: cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand, intr-o eroare de judecata.”Nu-i nimic in neregula cu erorile de judecata”, declara cu umor dr. Len. „Te pot omori, asta-i tot”.

In viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile asemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade.Trebuie sa avem grija ce ganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce am semanat. Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala pot fi corectate, lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai relevante decat cele pe care le poti obtine singur, cautand in tine insuti, sustine Morrnah Simeona.

Pentru kahuna, circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de constiinta. Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostru reflecta nivelul de constiinta la care am ajuns.

Daca nivelul nostru de constiinta se modifica, circumstantele exterioare se schimba rapid, iar nivelul de constiinta poate creste semnificativ, daca ne asumam responsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra, pentru tot ce se intampla in jurul nostru.

Vindecarea ori schimbarea incepe cu asumarea responsabilitatii. Ce inseamna sa ne asumam 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se intampla in viata noastra? Inseamna sa accepti faptul ca tu insuti – si nimeni altcineva – esti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le traiesti, afirma dr. Len, constient ca declaratia sa poate fi socanta sau chiar revoltatoare pentru majoritatea oamenilor.

O idee foarte greu de digerat, intr-o societate in care ne-am obisnuit sa ne gasim scuze la tot pasul, sa dam vina pe altii pentru ce nu merge in viata noastra, sa cultivam asiduu o mentalitate de victima. Mai mult, aceasta idee este greu de acceptat si de catre persoanele considerate supraresponsabile. Caci una este sa iti asumi responsabilitatea propriilor actiuni si alta este sa iti asumi responsabilitatea pentru actele violente ale unor oameni cu care nu ai avut nimic de-a face si cu care singura legatura pe care o ai este ca locuiti impreuna in acelasi oras. Multi psihologi ar spune ca o astfel de gandire nu face decat sa ne culpabilizeze in mod excesiv.

TERAPIA IERTARII – II

Puterea_Iertarii

>>>>> Accesul la miracol si, implicit, la supraconstient nu este posibil decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea, prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal – viata noastra se poate schimba radical.

Nu va faceti probleme. Intreaga lume este creatia ta si acest lucru trebuie luat ad litteram, afirma dr. Len. Actele violente ale acelor criminali bolnavi psihic din Spitalul de Stat din Hawaii erau responsabilitatea lui, doar pentru faptul ca acestia aparusera in viata sa. Problemele lor erau creatia sa si, de aceea, tot ce a trebuit sa faca pentru a-i vindeca a fost sa lucreze asupra lui insusi, sa stearga el insusi gandurile care le-au generat. Exagerare dusa la extrem, am putea spune, chiar daca descoperirile recente din fizica cuantica par a conduce la aceleasi concluzii. Asta inseamna ca daca copiii nostri au o problema de sanatate, ceva din noi a produs acea problema; daca partenerul de afaceri ne trage pe sfoara, noi am facut ca acel lucru sa se petreaca; daca sotul ori sotia ne inseala, noi am atras asta.

Pare absurd. Totusi, evenimentele din viata noastra actualizeaza amintiri, tipare de actiune trecute si reactii ciudate. La urma urmei, toti am experimentat reactii care ne-au surprins si pe noi, si pe cei care ne cunosteau foarte bine – reactii in care parca nu eram noi insine, nu-i asa? Daca te confrunti cu o problema, o situatie limita, un necaz, o suferinta, intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui automat este: ce anume din ceea ce se intampla in mine a generat sau a atras aceasta problema? Apoi trebuie sa stergi gandurile care au produs respectiva problema.

Dar cum putem sti care ganduri au creat-o?”Nu va faceti probleme (spune dr. Len). O parte din voi stie. Trebuie doar sa-i dati permisiunea sa o faca.”Cand judec o persoana, acea persoana devine un “prizonier al gandurilor mele”.

Cream lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o metafora. Este o realitate. In viziunea lor – care este comuna cu cea a tuturor religiilor – Dumnezeu a creat fiinte perfecte, dar noi nu mai putem sa vedem acest lucru, fiindca intre ceea ce exista in realitate si ceea ce vedem se interpune gandul.

Noi nu mai vedem ce exista in realitate, noi nu ne vedem decat propriile ganduri. Lumea este ceea ce credem ca este, afirma Serge Kahili King, doctor in psihologie si o autoritate internationala in materie de huna. Psihologia moderna tinde sa ajunga la aceleasi concluzii, de vreme ce afirma ca oamenii nu reactioneaza la evenimentele in sine, ci la propria lor perceptie asupra evenimentelor. Mai mult, studiile arata ca oamenii tind sa se conformeze perceptiilor altor oameni. Altfel spus, daca spunem in mod repetat unui copil ca este rau, el va ajunge sa se comporte ca atare. Daca unui angajat i se lauda in mod repetat performantele, chiar daca acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge sa lucreze din ce in ce mai bine.

In limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprima in felul urmator: daca eu gandesc intr-un anumit fel despre o persoana, acea persoana devine un prizonier al gandurilor mele. Asta inseamna ca el tinde sa se conformeze perceptiei mele si, mai devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel incat sa-mi confirme perceptia despre el. Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinta a ceea ce gandesc despre ea si trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corecta vizavi de o alta persoana.

Daca este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezinta erorile noastre de gandire. Asa stand lucrurile, atunci poate ca nu ar trebui sa ne mire foarte mult ca dr. Len si-a vindecat pacientii, lucrand doar asupra lui insusi.

Ce a facut exact doctorul Len pentru a-si vindeca pacientii? „Am repetat incontinuu: Imi pare rau. Te rog, iarta-ma ( a declarat senin dr. Len). Asta-i tot”.

De-a dreptul socant! Banuiesc ca doctorului Len ii place sa socheze, sa surpinda printr-o lovitura puternica si neasteptata, rutina noastra mentala. El spune ca oamenii, in special vesticii, gandesc prea mult. Mai exact, sunt prinsi in rutina unor programe care ruleaza inconstient. Contrar a ceea ce gandim noi, el sustine cu tarie ca intelectul nu poate rezolva problemele.

Cred ca Einstein ar fi fost de acord cu el, din moment ce a declarat ca “o problema nu poate fi rezolvata la nivelul de gandire care a generat-o”.

CERE-TI IERTARE

Iarta-ma

De aceea, nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti la nivel fizic, emotional, mental etc., apoi sa incepi sa iti purifici gandirea care a atras-o, printr-un proces de cainta si iertare.

Te rog, iarta-ma ca te-am facut prizonierul gandurilor mele (fiindca prin tot negativismul gandurilor mele, ti-am influentat in mod distructiv comportamentul) .

Asa este in crestinism: ruga trebuie precedata de cainta si de cererea iertarii. Asta este ceea ce poate face constientul: sa se caiasca si sa ceara iertare. Restul este treaba supraconstientului, el este armonizatorul, vindecatorul. Suntem prizonierii propriei minti si nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte – temnicerul insusi.

Cum te poti ajuta in viata de zi cu zi?

Acest proces poate fi folosit in cele mai diverse situatii: cand suntem bolnavi, cand cineva apropiat este bolnav, cand ne confruntam cu probleme profesionale, financiare, sentimentale etc.

Daca problema tine de sanatate, atunci putem spune corpului: Imi pare rau ca ti-am facut rau prin gandurile mele negative. Te rog, iarta-ma. Si repetam acest lucru cu sinceritate, pana problema dispare.

Daca copilul are probleme la scoala, putem repeta mental: Imi pare rau ca ti-am creat aceste probleme prin gandurile mele. Te rog, iarta-ma. Este esential ca trairea sa fie autentica, iar cererea de iertare sa fie pe deplin sincera. Consecinta imediata este un sentiment de iubire, iar dr. Len si Morrnah Simeona declara ca acesta este un semnal ca vindecarea a inceput.

Probabil ca la o prima citire vei respinge aceste lucruri, pe motivul ca sunt prostii, povesti de adormit copiii. Dar kahuna afirma ca supraconstientul este receptiv tocmai la limbajul de copil, ignorand formularile savante. Interesant este ca psihanaliza a ajuns la o concluzie asemanatoare: interpretarile pretentioase, destepte, intelectualizate nu ajung la pacienti. Accesul la miracol, si implicit, la supraconstient nu este posibil, decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal – viata noastra se poate schimba radical: renuntam la a ne complica viata inutil si ne redobandim bucuria de a trai, devenim mai creativi, ne adaptam mai suplu si mai eficient schimbarilor; iar calitatea relatiilor noastre se imbunatateste semnificativ.

IN LOC DE CONCLUZIE

Un medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foarte mult cu bolnavi in faza terminala si a descris experientele si concluziile sale in doua carti devenite best-seller-uri. Una dintre ele se numeste The Four Things that Matter Most (Cele ce patru lucruri, care conteaza cel mai mult) si se refera la cele mai frecvente declaratii pe care bolnavii le fac celor apropiati pe patul de moarte. Acestea sunt:

IARTA-MA

TE IERT

MULTUMESC

TE IUBESC

Dr. Ira Bylock considera ca nu trebuie sa ajungem pe patul de moarte pentru a folosi aceste declaratii care, in opinia sa, au un potential imens in a ne vindeca relatiile si in a ne transforma profund viata.

***

Profesorul De Filozofie

Un profesor de filozofie stătea în faţa clasei având pe catedră câteva lucruri.

Când ora a început, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenti dacă borcanul este plin si acestia au convenit că era.

Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf.

I-a întrebat din nou pe studenţi dacă borcanul era plin, iar acestia au fost de acord că era.

Profesorul a luat după aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan.Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenţi cum stătea treaba iar acestia au răspuns în cor “pliiin”!

Profesorul a scos de sub catedră două ceşti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de această dată definitiv. Studentii au râs. >>

“Acum (a spus profesorul după ce hohotele s-au domolit), aş dori să înţelegeţi că acest borcan reprezintă viaţa voastră.

Mingile de golf reprezintă lucrurile importante pentru voi: familia, copiii, sănătatea, prietenii si pasiunile voastre, şi că dacă totul ar fi pierdut în afară de acestea, viaţa voastră ar fi tot plină.

Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează pentru voi:serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mărunte.

Dacă veti începe cu nisipul ( a continuat el), nu veţi mai avea unde să puneţi mingile de golf şi pietricelele.

La fel şi în viaţă, dacă îţi irosesti tot timpul şi energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodată timp pentru lucrurile importante pentru tine.

Acordă atenţie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacă-te cu copiii, fă-ţi controale medicale periodic, ieşi cu sotia în oraş la cină, joacă golf; vei avea suficient timp altă dată să faci curat sau să repari cine stie ce dispozitiv . Ai, în primul rând grijă de mingile de golf, ele contează cu adevărat. Stabileste-ţi priorităţile, restul e doar nisip.”

Unul dintre studenţi a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele două căni de cafea.

Profesorul ia raspuns zâmbit: “Mă bucur că întrebi asta. Ele vor doar să arate că, oricât de plină ar părea viaţa ta, e loc întotdeauna pentru două căni de cafea, împreună cu un prieten.”

Împărtăşeşte acest mesaj cuiva drag !

Eu tocmai am făcut-o !

Povestea vasului crapat

O femeie batrana din China avea doua vase mari, pe care le atarna de cele doua capete ale unui bat, si le cara pe dupa gat. Un vas era crapat, pe cand celalalt era perfect si tot timpul aducea intreaga cantitate de apa.La sfarsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasa, vasul crapat ajungea doar pe jumatate. Timp de doi ani, asta se intampla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apa.

Bineinteles, vasul bun era mandru de realizarile sale. Dar bietului vas crapat ii era atat de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atat de rau ca nu putea face decat jumatate din munca pentru care fusese menit!

Dupa 2 ani de asa zisa nereusita, dupa cum credea el, i-a vorbit intr-o zi femeii langa izvor: “Ma simt atat de rusinat, pentru ca aceasta crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pana acasa!”

Batrana a zambit, “Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insa pe cealalta nu?” “Asta pentru ca am stiut defectul tau si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, in timp ce ne intoarcem, tu le uzi.” “De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Daca nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care improspateaza casa.”
Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Insa crapaturile si defectele ne fac viata impreuna atat de interesanta si ne rasplatesc atat de mult! Trebuie sa luam fiecare persoana asa cum este si sa cautam ce este bun in ea.

DECI : va urez sa aveti o zi buna si nu uitati sa mirositi florile de pe partea voastra a drumului!

MORALA : Crapatura vasului nu inseamna sfarsitul, ci o posibilitate de a face ceva diferit! Numarati-va binecuvantarile. ..!!

Tot mai mult, în ultima vreme, auzim vorbindu-se despre management. Un cuvânt străin de limba noastră, care s-a impus cu ostentaţie, încât este folosit nu numai în mediul de afaceri – căruia îi aparţine – ci şi în vorbirea curentă de către toate categoriile sociale şi de vârstă. Pare să fie cuvântul cheie pentru veacul de acum, cuvântul care duce la succes, care le rezolvă pe toate, care te duce într-o altă lume decât cea obişnuită, o lumea prosperă a celor ce au reuşit, a celor bogaţi, a celor cu maşini scumpe, cu vile, cu iahturi şi cu conturi mari, a celor ce apar în Top 300, în reviste, la televizor şi care nu se sfiesc să ne arate cât de bine o duc.

La o lecţie deschisă de diriginţie la clasa a opta, la care participau toţi profesorii şi părinţii, la întrebarea ce vor să se facă atunci când vor ajunge mari, un elev a răspuns fără nici o jenă, că el vrea să de facă “ peşte” , adică proxenet. La indigarea dirigintei, acesta i-a răspuns că nu vrea să înveţe 25-30 de ani pentru ca apoi să aibă 3-4 milioane salariu aşa cum au doamna dirigintă şi majoritatea profesorilor care au învăţat atât, că el vede la televizor că poţi fi primar şi dacă ai avut cele mai proaste note, ca domnul Vanghelie, şi că nu e nevoie să ştii să vorbeşti corect, că pe strada lui stă un astfel de proxenet care are cele mai frumoase maşini, cea mai frumoasă vilă, cele mai frumoase fete, şi care aruncă cu banii în stânga şi-n dreapta şi este cel mai respectat şi mai iubit din tot cartieru; ba mai mult e cunoscut şi respectat până şi de poliţişti.

În faţa unor astfel de argumente si pentru gradul de înţelegere al unui copil care nu poate trece de pojghita de staniol strălucitor ce acoperă cel mai adesea o mare mizerie, cu ce contraargumente ai putea veni, când diriginta, după 20 de ani de studiu, şi alţi vreo 20 de ani de învăţământ, avea ciorapii rupţi, costumul vechi şi pantofii uzaţi, pentru că întradevăr avea un salariu de vreo 4 milioane din care nu îşi putea permite mai mult ?!

Este revoltător că aşa este dar, din păcate, aceasta este lumea în care trăim şi în care trebuie să putem vedea şi noi drumul drept şi curat şi să-l putem arăta şi copiiilor noştri.

În aceasă lume, în care doar câţiva reuşesc, din perspectiva îmbogăţirii, cuvântul MANAGEMENT , pare să exercite o atracţie şi o influienţă deosebită.

Pare că el arată calea către îmbogăţire, către şfârşitul problemelor. Dincolo de faptul că orice acumulare materială înseamnă de fapt începutul unei, sau, de cele mai multe ori, a unor noi probleme, noţiunea de management ascunde în spatele ei, putere, control, independenţă si bogăţie. Management înseamnă la modul general, ştiinţa conducerii, cu referire mai mult în domeniul economic, dar se vorbeşte şi de managementul resurselor umane, adică a oamenilor care muncesc, de management cultural, de mamagement politic şi de alte tipuri de management. De ce nu s-ar vorbi şi de managementul duhovnicesc, spirtual, de vreme ce tocmai această parte a vieţii - de altfel cea mai importantă – o gestionăm, de obicei, cel mai prost. De ce nu o ştiinţă a conducerii vieţii spirituale a omului, ştiinţă în care, se pare, că mult prea mulţi dintre semenii noştri au dat deja faliment.

Pentru a fi un om de afaceri de succes, în primul rând trebuie să începi să gândeşti ca un om de afaceri de succes, chiar înainte de a fi. Pentru a fi un om duhovnicesc de succes, trebuie mai întâi să înveţi să gândeşti duhovniceşte. Succesul material îţi aduce o provizorie şi scurtă perioadă de împliniri a unor ambiţii şi dorinţe, amestecate cu foarte multe griji şi neîmpliniri, o alergare continuă şi într-o viteză ce creşte continuu, alergare după ceva ce nu mai apuci să prinzi niciodată.

Cel mai bogat om din lume de acum câţiva ani, celebrul Rockfeller, a fost întrebat de un reporter dacă este fericit. A răspuns : “Fericirea ? Ce este aceia ? Nu o cunosc, n-am întâlnit-o nicăieri şi credeţi-mă, am umblat niţel”. Apoi l-a luat cu el pe reporter să-i arate o zi din viaţa lui. După ce a condus câteva şedinţe cu o sumedenie de probleme, care de care mai complicate, după ce a aplanat o grevă la una dintre fabricile sale, în altă parte a mediat un conflict între directori, a trecut apoi la limita infarctului din cauza unei scăderi bruşte a acţiunilor cotate la bursă, situaţie care risca să-i perecliteze un sector important al afacerilor, apoi a răspuns la o conferinţă de presă unor calomnii şi zvonuri, a participat după aceea la un proces pe care i-l intentase un alt om de afaceri, a luat masa cu un om politic , care aproape că l-a ameninţat ca să-i finanţeze campania electorală, a suportat criticile copiilor că-i neglijează şi a primit hotărârea de divorţ a celei de-a patra soţii carei pretindea şi o mare sumă de bani; şi toate acestea într-o singură zi. După toate acestea, seara l-a întrebat pe reporter: “Ţi s-a părut că a-ş fi un om fericit ?”

Bogăţia nu înseamnă fericire . E doar un vârtej în care întri şi nu te mai poţi opri pentru că nu tu te foloseşti de bogăţie, ci bogăţia se foloseşte de tine.

Tot aşa se povesteşte de doi vecini . Unul avea doar strictul necesar şi era voios şi cânta cât era ziua de lungă. Celălalt, avea gospodărie şi multă bogăţie, cu oi şi boi şi porci şi cai, cu pământ şi păduri şi nu-şi mai vedea capul de griji. Când îl auzea pe vecilul sau cântând, îl apuca furia, zicînd : Ia uite, eu nu mai prididesc cu munca şi aista cântă. Şi-a spus păsul unui prieten, adăugând că nu-l mai suportă să-l mai audă cântând. Prietenul l-a sfătuit să-i arunce o pungă cu galbeni de aur în curte să vadă dacă o mai cânta. A făcut aşa, iar vecinul său a mai cântat doar până când a găsit punga cu galbeni. Se dusese cu liniştea lui.

Mai în glumă, mai în serios, sociologii spun că liniştea omului s-a dus în clipa când a descoperit roata. Din clipa aceea a început să producă mai mult decât avea nevoie. Partea acesta, celebră pentru economişti denumită plus-valoare, pe care se bazează tot sistemul capitalist al economiei de piaţă.

Dacă gândeşti în termenii economici, s-ar putea să ajungi la prosperitate economică, dar aceasta nu înseamnă că ai ajuns la fericire , sau măcar la împăcare cu sine şi cu ceilalţi, sau la şi mai puţin de atât, măcar la automulţumire.

Un teolog apusean, Fericitul Augustin , după o viaţă în care a căutat tot felul de himere, sintetizează foarte frumos acest adevăr pe care foarte mulţi nu-l descoperă toată viaţa . El spune : “Ne-ai făcut pentru Tine Doamne şi neliniştit este sufletul meu, până nu se va odihni întru Tine”. Întradevăr, există o năzuinţă interioară în om, care nu poate fi umplută cu nimic altceva decât cu Dumnezeu. Foatre mulţi încearcă să umple aceasă năzuinţă cu altceva. Unii cu bogăţie, alţii cu glorie , alţii cu plăceri, le combină, le amestecă ,dar nici cei mai bogaţi, nici cei mai mari inventatori, actori, cântăreţi, artişti plastici, ori oameni politici, nu şi-au găsit împlinirea acestei nelinişti, a acestei căutări care i-a dus pe unii pe culmele celebrităţii.

În sensul acesta, grăitoare sunt ultimele cuvinte a omului care a avut toate în viaţă la superlativ . A fost cel mai înţelept şi mai bogat şi mai frumos, şi mai cunoscut dintre împăraţi, a avut – pentru că pe vremea aceea era poligamia – circa 3000 de soţii şi ţiitoare, a construit una dintre mai importante dintre minunile lumii antice şi una dintre cele mai grandioase construcţii din lume: Templul din Ierusalim. Este vorba, desigur despre Împăratul şi Proorocul Solomon. Ei bine, acest om, după o viaţă în care a avut toate acestea şi încă multe altele, a ajuns să spună, ca o concluzie a vieţii sale : “DEŞERTĂCIUNEA DEŞERTĂCIUNILOR, TOATE SUNT DEŞERTĂCIUNE ŞI GOANĂ DUPĂ VÂNT”, referindu-se desigur, la cele materiale.

Şi atunci dacă el care a avut atâtea a putut spune aşa ceva, noi după ce mai alergăm ?

Există falsa impresie, că nişte bani ne rezolvă problemele. Pentru moment banii pot rezolva unele probleme, dar de regulă generează altele.

Noi ne asemănăm cu un concurent care se prezintă la un examen, unde primeşte o temă, pe care trebuie să o rezolve într-un anumit timp. Tema de rezolvat este intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu, adică în Rai. Timpul pentru rezolvarea ei este viaţa noastră. În tot acest timp, fiecare are libertatea de a face ceea ce doreşte, aşa cum cel care scrie un examen poate să scrie un alt subiect decât cel pe care l-a primit sau să nu scrie nimic. Dacă tratează alt subiect decât cel pe care l-a primit, poate să-l dezvolte admirabil, dacă nu este ceea ce i s-a cerut, nu va trece examenul, oricât de frumos ar fi scris. Aşa şi cu oamenii care fac altceva în viaţa lor decât ceea ce ar trebui să facă. A folosi eficient timpul pentru rezolvarea unei probleme înseamnă a manageria bine timpul primit, iar aflarea şi folosirea celor mai bune mijloace pentru a rezolva o problemă, înseamnă de fapt a manageria bine problema respectivă.

Manageriem afacerile, conflictele, veniturile şi cheltuielile familiei, timpul petrecut la muncă şi timpul liber, dar nu manageriem tocmai ce este mai important, şi-anume viaţa noastră duhovnicească, spirituală.

Expresia managementul duhovnicesc al vieţii nu trebuie să ne sperie, oricât de impozant ar suna, pentru că este vorba de fapt de felul în care ne îngrijim de viaţa spirituală, duhovnicească în cel mai eficient mod, ca să putem dovedi că suntem vrednici a fi cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu, ai Raiului. Această cetăţenie deosebită, o dobândim prin Botez, odată cu intrarea în marea familie a creştinilor, însă pe parcursul vieţii trebuie să dovedim printr-o viaţă curată şi bună că merităm această cinste deosebită şi acest mare dar al Sfântului Botez .

O primă abordare a managerierii duhovniceşti a vieţii se referă la trei tipuri de management:

1. Managementul gândurilor

2. Managementul vorbelor

3. Managementul faptelor

De la gânduri porneşte totul. Chiar şi atunci când avem impresia că spunem ceva fără să gândim , sau că facem ceva ce nu a trecut prin filtrul gândirii, trebuie să ţinem cont de viteza fantastică a gândului şi de faptul că în afară de conştient, psihicul omului mai are încă două nivele, şi-anume subconştientul şi inconştientul, prin care trec pînă şi cele mai neînsemnate reflexe.

A-ţi manageria gândurile înseamnă a face o selecţie riguroasă atât în ce priveşte gândurile care intră din afară, în sensul de a nu le lăsa decât pe cele bune, cât şi a celor care pleacă de la tine, bineştiut fiind faptul că puterea gândului este atât de mare încât poate ridica, îndoi sau sparge obiecte. Un gând este ca o undă, ca o perturbaţie care se propagă prin materia pe care o întâlneşte în cale şi pe care o influenţează în bine sau în rău, după conţinutul gândului şi după puterea sau intensitatea lui. Suntem astfel asaltaţi şi atacaţi continuu de tot felul de gânduri, unele adresate nouă, altele prin dreptul cărora trecem în drumul nostru. La acestea adăugaţi zgomotele, mirosurile, imaginile, sugestiile, visele şi nu în ultimul rând ispitele de la diavolul şi atunci aveţi un tablou cât de cât apropiat de bombardamentul la care suntem zilnic supuşi, iar toate acestea rămân înregistrate pentru toată viaţa în mintea noastră.

Pe de altă parte, dacă avem în general o cenzură mai atentă a faptelor pe care le săvârşim şi a cuvintelor pe care le spunem cu voce tare, asupra gândurilor aproape că nu aplicăm nici o cenzură, adică lăsăm să iasă şi gândurile rele convinşi fiind că nu ni le aude nimeni, dar fără să ne gândim că pot face rău cuiva chiar dacă nu le aude. Dacă ne-am putea auzi gânurile unii altora, ne-am îngrozi pur şi simplu. În viaţa de dincolo, gândurile se comunică, se cunosc, acolo nu mai este ascundere a gândurilor şi a intenţiilor. Aşa comunică îngerii, prin telepatie. O umbră slabă de telepatie există uneori şi între anumite persoane foarte apropiate şi aici pe pământ.

Cum să ne protejăm în faţa unei asemenea agresiuni a gândurilor ? Instalând un scut cu dublă protecţie. Din interior către exterior, în sensul de a nu lăsa să iasă decât gândurile cele bune, şi din exterior către interior, care să nu permită intrarea decât a gândurilor care nu ne fac rău, cam de felul celor cu care se protejează computerele de viruşi.

Cum să facem aceasta, de vreme ce nu poţi cumpăra un astfel de program, să-l instalezi şi gata, să se rezolve problemele. Putem să facem ceva. Avem la îndemână combinaţia dintre trezvie, discernământ şi cumpătare pe de o parte, împletite cu rugăciunea, postul şi meditaţia duhovnicească pe de altă parte. Trezvia este atenţia şi grija continuă de a nu greşi, de a nu face rău nimănui, nici aproapelui, nici propriei persoane şi de a nu încălca nici o poruncă a lui Dumnezeu. Discernământul este alegerea soluţiei celei mai bune dintre mai multe posibilităţi. Ferirea de excese, găsirea echilibrului, a armoniei în toate. Cumpătarea este lipsa lăcomiei în toate, anularea dorinţelor care fac rău, înăbuşirea poftelor şi a ambiţiilor nefolositoare şi dirijarea puterilor sufleteşti şi trupeşti către ceea ce este bun şi folositor.

Acestea toate pot fi dobândite cu ajutorul celorlalte trei: rugăciunea, postul şi meditaţia duhovnicească. Rugăciunea poate şi trebuie să intre în bioritmul omului, în ritmul lui interior de viaţă, să ajungă să fie o stare continuă, neântreruptă a gândului, indiferent ce gândeşte, ce spune sau ce face omul. În felul acesta orice gînd rău, fie că vine din exterior, fie că încearcă să iasă din interior, când ajunge la bariera rugăciunii gândului este sesizat şi apoi oprit sau respins după caz. Postul începe cu postul gândurilor, a cuvintelor, a ochilor şi simţurilor în general, continuă cu postul de fapte rele, cu postul trupesc – abstinenţa şi abia la urmă postul de mâncăruri de dulce.

Postul de mâncare nu trebuie practicat în exces ca să ducă la înbolnăviri, dar nici diminuat, scurtat, îndulcit sau schimbat în alt fel pentru că nu îşi mai atinge scopul. El nu e calculat aşa cum îl ştim de către oameni, ci de Dumnezeu pentru oameni. Meditaţia duhovnicească este pătrundere în învăţăturile şi tainele dumnezeeşti până la cunoaşterea-comuniune, adică acea cunoaştere care este dincolo de raţiune, de înţelegere, de cunoştinţă teoretică şi devine trăire-împreună cu Dumnezeu, devine viaţă veşnică, în sensul celor spuse de Mântuitorul Iisus Hristos : „ Aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis „ Ioan 17,3.

Este foarte important ca în viaţă să-ţi spună cineva ce să faci şi cum să faci un anumit lucru pentru ca el să iasă bine. Aceasta a devenit o adevărată ştiinţă şi în unele ţări chiar o profesie “know-how” adică „a ştii cum”, care are specialişti în diferite domenii de activitate. Iată cineva îţi spune ce să faci şi cum să faci pentru a-ţi manageria, a-ţi gestiona cât mai bine viaţa duhovnicească şi prin aceasta, întreaga viaţă împletirea dintre trezvie, discernământ şi cumpătare cu rugăciunea, postul şi meditaţia duhovnicească . Acum ştii ! Restul depinde de tine !

Preot Soc. Dr.Valer Irimia

Parohia Hagiu, Bucureşti 2006

“ De-as vorbi in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.

Si de-as avea darul proorociei si toate tainele le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

Si de as impartii toata avutia mea si as da trupul meu sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste.

Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare; dragostea nu invidiaza;nu se lauda;nu se trufeste.

Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.

Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.

Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.

Dragostea nu cade niciodata.” ( I Corinteni 13, 1-8 )

de Preot Soc. Dr. Valer Irimia

de Preot Soc. Dr. Valer Irimia

]]> http://bisericahagiu.wordpress.com/2008/10/17/24-razboi-pe-toate-fronturile/feed/ 0 bisericahagiu http://bisericahagiu.wordpress.com/2008/10/17/23-nimeni-nu-ma-vrea/ http://bisericahagiu.wordpress.com/2008/10/17/23-nimeni-nu-ma-vrea/#comments Fri, 17 Oct 2008 17:46:50 +0000 bisericahagiu http://bisericahagiu.wordpress.com/?p=159 ]]> 23. NIMENI NU MA VREA In societetea noastra au loc schimbari mari cu consecinte sociale serioase. Una dintre aceste consecinte este somajul. Oameni care au avut siguranta unui serviciu stabil, care s-au considerat folositori in ceea ce faceau, s-au trezit dintr-o data dati afara, inutili, si de cele mai multe ori avand o varsta mai inaintata -unii cu doar cativa ani inainte de pensionare. Dincolo de socul psihologic pe care il determina, acest fapt este premiza unui razboi dublu. Odata razboiul intern cu tine insuti cu neputinta de a accepta o asemenea stare, cu teama unui nou inceput , cu statutul si prestigiul profesional pierdut, cu stangaciile si uneori neputinta de a te adapta unui alt stil de munca si de viata , de a invata lucruri noi la o varsta la care invatarea se face mai greu. Si in al doilea rand, esti in razboi cu toata lumea, cu familia ca nu te intelege, cu prietenii ca nu te ajuta la nevoie, cu Statul ca nu-ti ofera ce ai astepta tu, cu Dumnezeu ca te-a lasat sa ajungi intr- asemenea situatie, ajungand sa consideri ca de vina sunt toti celalti, mai putin tu. Ba mai mult decat atat, sunt situatii in care sotul pe cand avea un serviciu, mai ales daca era sef, continua sa fie sef si acasa dupa serviciu, si impunea o autoritate sufocanta pentru sotie si copii. Dupa ce a ajuns somer si debusolat, sotia si copiii speculand momentul, au inceput sa-i plateasca cu varf si indesat ridiculizandu-l si stirbindu-i autoritatea in familie. Ceea ce este totusi paradoxal, in ce priveste problematica somajului, este ca locuri de munca sunt cam tot atatea , daca nu chiar mai multe decat someri, doar ca nu se potrivesc ofertele cu cererile.

de Preot Soc. Dr. Valer Irimia

]]> http://bisericahagiu.wordpress.com/2008/10/17/23-nimeni-nu-ma-vrea/feed/ 0 bisericahagiu